Tur: Bușteni > Căminul Alpin > Poiana Coștila > Vâlcelul Poieniței >Hornul Mic de la Scară > Valea Colților > Strunga Colților
Retur: Valea Gălbinele (Fir principal) > Creasta Coștila Gălbinele >Valea Coștilei >Refugiul Coștila > Caminul Alpin
Data: 19 Septembrie 2021
Durată: aprox. 12 ore
Echipa: Andrei , Rodica, Roxana, Ruxandra și eu
După tura pe Brâna Aeriană am rămas cu dorința de a explora mai mult văile de abrupt din Bucegi și să ies și la escaladă pe stâncă.
Am fost pe văi de abrupt în Bucegi și Piatra Craiului dar pe vreme de iarnă cand văile erau pline cu zăpadă bine tasată.
Așadar , iată-mă urmărind turele publicate pe carpati.org. Mi-a atras atenția tura înscrisă de Andrei, care propunea urcare pe Valea Colților și coborâre pe Valea Gălbinele. Am răspuns la chestionarul pe baza căruia se făcea selecția. Am căutat informații despre traseu, cat sa-mi fac i o idee în ce mă bag, mai exact : ) , iar mirecuri spre seara mă gândeam că probabil nu voi fi selectată.
Joi seara , când deja nici nu mă mai gândeam la tură, mi-a scris Andrei: ‘Servus! Numărul meu e yyyyyyyyy. Ne vedem duminică. Seară faină !’. Ahoi!!
A doua zi am mers dis-de–dimineață la escaladă și ghici cine a intrat în sală dupa vreo jumătate de oră? Andrei! Am făcut cunoștință și apoi ne-am văzut fiecare de antrenament.
Sâmbătă seara pe la 22.30 re-învățam nodul dublu perscăresc și-mi confecționam dintr-o cordelină bucla pentru asigurarea rapelului cu nod prusik sau machard.
Duminică dimineața la ora 6.00 eram în trenul care duce spre Bușteni.
Puțin îngrijorată legat de încălțămintea aleasă, am optat pentru un pantof de alergare ( are o buna aderență, însă pot apărea probleme la abordarea prizelor pe traseele de “scrambling”) în locul bocancilor 3 sezoane ( au talpa mai rigidă, însă am rămas cu impresia ca nu au o aderență prea bună). În orice caz, eram în tren și nu se mai putea face nimic în privința încălțărilor.
La ora 8.00 am ajuns la Caminul Alpin unde l-am întâlnit pe Andrei și am făcut cunoștință cu restul coechipierelor.
De la Căminul Alpin am pornit pe traseul marcat cu Triunghi Roșu și am mers până în Poiana Coștilei ( nu am ajuns până la indicatoarele de traseu din Poiană).
In jur de 09.30 urmând traseul marcat am ajuns în dreptul unui stâlp de marcaj (TR) și de acolo am părăsit poteca și am continuat spre stânga, am traversat o zona cu vegetație și am urcat până am intrat în pădure.
Aici am mers în diagonală spre dreaptă și după câteva minute am intersectat poteca care străbate Vâlcelul Poieniței.
Vâlcelul Poieniței urcă susținut ( sunt cam 200 de m diferență de nivel de urcat, pe un teren friabil cu pantă înclinată și serpentine strânse) pe o poteca de pământ reavăn presărată cu pietre și mai mari și mai mici, foarte instabile. La un moment dat am atins cu varful încălţărilor o piatră, care a și plecat la vale, în viteza peste doi turiști aflați în urma noastră. Am stigat “piatră!” și s-au ferit cât au putut. Ulterior, unul dintre ei ne-a arătat o julitură pe unul dintre brațe, de la contactul cu piatra plecată : ( .
După jumătate de oră de urcare susținută, la ora 10:00 am ajuns la locul pe unde coboară cele două fire ale Hornului Pământos spre confluența văilor Colților ( stânga) și Mălinului (dreapta).
Aici am făcut o pauză de jumătate de oră în care am mâncat ceva şi ne-am echipat pentru văi.
Hornul Pământos are două fire : Hornul Mare de la Scară și Hornul Mic de la Scară. Noi am coborât în rapel pe Hornul Mic de la Scară care ne-a scos în vale ceva mai sus decât fratele său mai mare, adică chiar în punctul în care Valea Colţilor (stânga) se desprinde din Valea Mălinului (dreapta).
Andrei a instalat stația de rapel dupa un copac aflat la intrarea pe Hornul Mic de la Scară și rând pe rând am coborât fiecare Hornul Mic.
Când mă pregăteam să montez dispozitivul de rapel ( aveam emoții, mi-am reamintit detaliile tehnice pentru rapel dupa filmulețele de pe YT. Un rapel nu mai dădusem din 2014!) , într-o clipă de neîndemânare simt cum dispozitivul de rapel ( un reverso) îmi scapă printre degete și …”clink, clink” aterizează direct între pietrele de jos. Upsss!! Nu mi-a venit să cred că mi s-a putut întâmpla așa ceva…
Bun, ce e de făcut?! Răspunsul vine de la Andrei: se poate rapela și fără dispozitiv de rapel, dar trebuie să știi sa montezi nodul semi-cabestan. Aha!
Și, iată cum un simplu nod salvează situația. Lesson learned!
A durat cam 40 de minute să coboare toată lumea și să strângă Andrei coarda.
Pe ora 11:10 am intrat pe Valea Colților și i-am urmat firul depășind cu atenție săritorile apărute în cale. Firul Văii pe unde este și traseul nostru este destul de îngust, abia spre finalul văii orizontul se mai deschide.
Au fost două săritori unde Andrei a considerat că este bine să ne asigure cu coardă. Prima este o săritoare mai lungă, echipată cu două pitoane. Cu atenţie şi răbdare săritoarea se se poate aborda şi liber, însă având în vedere că este destul de lungă , asigurarae cu coardă reduce orice risc. Aici, Andrei a fixat o ancoră nouă, pentru rapel , pe peretele din dreapta ,dar mai sus decât pitonul deja existent( cam inutil iarna, fiind fixat prea aproape de firul văii).
saritoare mai dificila pe care ne-am asigurat cu coarda
A doua săritoare mai dificilă este o săritoare cu fereastră ( prima săritoare cu fereastră de pe Valea Colţilor) care are două segmente:
- Primul segment se depăseste , prin partea dreaptă, pe sub Stâncă şi se urcă printr-o fereastră relativ îngustă pe o platformă de unde se abordează al doilea segment.
- Al doilea segment al săritorii este mai dificil , fiind echipat cu o scăriţă din cordelina fixată de un piton. Este o fisură , usor surplombată. Eu nu am putut sa urc pe scăriţă din coderelină , însă m-am ajurat de cordelina prinsă în piton
Noi am abordat săritoarea fără rucsaci în spate şi a fost mult mai uşor. Şi aici, Andrei a fixat o ancoră nouă, pentru rapel , pe peretele din dreapta ,dar mult mai sus decât pitonul deja existent ( cam inutil iarna, fiind fixat prea aproape de firul văii).
Valea are şi alte săritori şi praguri care pot fi depăşite relativ uşor. Cele mai multe se abordeaza în căţărare prin dreapta sau pot fi ocolite prin iarbă. Pietrele de pe vale sunt mari si foarte mari, căţărarea fiind plină de provocări, dar plăcută.
La ora 14.30 am ajuns în Strunga Colţilor, unde dăm cu ochii de Impresionantul perete al Văii Galbinele şi îmi atrage atenţia în mod deosebit, linia distinctă a Hornului Coamei. Sprijinită de Colţul Gălbinele, trag câteva cadre cu retina şi apoi cu telefonul. Sunt foarte bucuroasă că pot vedea prin ochii mei imaginile pe care le-am tot admirat prin fotografiile publicate de alţi munţomani.
Aici luăm o pauză, facem o fotografie de grup şi primim, de la Andrei multe informaţii interesante despre istoria alpinismului, despre traseele de alpinism (Furcile) şi reperele de stâncă din zonă (Umarul Galbinele, Colţul Galbinele, Fisura Galbinele, Creasta Coştila Gălbinele).
La ora 15.00 începem coborărea spre firul principal al Văii Gălbinele. Începem cu un hornuleţ mic ce poate fi descăţărat foarte uşor , apoi coborâm spre Hornul Galbinele pe care îl coborâm în rapel şi ajungem în firul Văii Galbinele. Coborâm cu atenţie. Săritorile care nu sunt dificile le descăţărăm liber, iar cele mai periculoase le coborâm în rapel.
În total pe Gălbinele am dat cam 4 rapeluri.
Puţin după ultimul rapel, urmează o săritoare care se poate ocoli complet prin stânga, prin vegetaţie. Imediat după această săritoare, traversăm valea Galbinele spre dreapta, şi urcăm în Creasta Coştila-Gălbinele pe niste trepte săpate în stâncă şi ajutati de radăcina unui copac proptit in zonă de torentele care au curs pe vale de-a lungul timpului. În perete există şi un lanţ de care vă puteţi ajuta. Urmând poteca, abruptă ,printre copaci şi vegetaţie coborâm din Creasta Coştila-Gălbinele în firul Văii Coştila.
Descăţăram şi aici cateva săritori, spre final coborâm printr-o fereastră într-un mic horn ( ‘Hornul lui Moş Crăciun’ : ))) ) şi dăm în potecă care ne duce spre Refugiul Coştila.
La ora 17:49 am ajuns la Refugiul Coştila unde am făcut încă o pauză şi am trecut în revistă şi refugiul. Era foarte curat şi cateva priciuri erau ocupate cu sacii de dormit ai căţărătorilor aflaţi probabil în traseele de căţărare din zonă.
În jurul orei 20.00 am sosit la Căminul Alpin. Ne-am despărţit de Roxana care a rămas în Busteni şi prin amabilitatea lui Andrei am plecat spre Bucureşti cu maşina.
A fost o tură deosebită, organizată bine şi desfăşurată în condiţii de siguranţă, optimism şi voie bună. Am avut ocazia să exersez nodurile din alpinism, rapelul , am văzut cum se fixează o ancoră în stâncă, am primit multe informarţii despre istoria alpinismului românesc si despre reperele de stâncă din zonă. Mi-a plăcut maxim!
Vremea a ţinut cu noi, a fost şi soare, şi vânt şi puţină ceată. Exact cum trebuie!
Lesson learned:
- Dispozitivele tehnice utilizate ( carabiniere, anouri, bucle diverse, dispozitiv de rapel etc) trebuie să le fixez mai bine de ham pentru a nu le pierde ;
- Trebuie să mai exersez nodurile de bază utilizate în alpinism;
- Pe văile de abrupt sau pe traseele de scrambling încălţările trebuie să aiba o bună aderenţă şi o talpa mai rigidă cu vâful mai drept ( sa permită prinderea prizelor de picior şi să asigure susţinerea greutătii pe vârfuri/sau pe laterale);
- Trebuie mare atenţie cand Montez rapelul (oboseală, întuneric) , o singură buclă/ carabiniera fixată aiurea sau nefixată şi-ai plonjat în gol;
- La coborârea în rapel pe stâncă m-am dezechilibrat de câteva ori. Cu cat te mişti mai uşor cu atât e mai uşor de controlat coborârea. La dezechilibrare există riscul, să pierzi controlul miscării, să te izbeşti de stânca şi să te răneşti.
Recapitulare timpi:
Caminul Alpin à Poiana Coştilei = 1 ora si 20 minute
Poiana Coştilei à Hornul Mic de la Scară = 0,5 ore
Pauză 1 = 0.5 ore
Hornul Mic de la Scarăà firul văii Colţilor ( rapel 5 persoane) = 40 minute
Valea Colţilorà Strunga Colţilor = 3 ore şi 20 de minute
Pauză 2 = 0.5 ore
Strunga Colţilor à Fir principal Valea Gălbinele ( rapel 5 persoane) = 40 minute
Valea Gălbinele à Creasta Coştila –GălbineleàValea Coştilei à Refugiul Coştila = 2 ore si 40 minute
Pauza 3 = 15 minute
Refugiul Costilaà Caminul Alpin = 1 ora si 20 minute
Total = aprox 12 ore
Bucuresti 02 Octombrie 2021
geno crianga 