Paradoxala Vale Wright

Cărţile sunt cele mai la îndemână portaluri de teleportare dintr-un loc în altul. Pregătirea călătoriei poate dura ani sau luni şi începe în clipa în care îmi ridic ochii dintr-o carte şi îmi imaginez cum ar fi să ajung în locul descris în cartea pe care o ţin în mână. E un angajament subtil, în care cuvintele nu au ce cauta decât ulterior.
‘What’s in a name? that which we call a rose
By any other name would smell as sweet;’ (William Shakespeare, Romeo and Juliet ). Între clasa a XI şi a XII de liceu mi-am petrecut vara consolidându-mi cunoştiinţele de literatură engleză. Aveau să-mi fie necesare la proba de Bacalaureat la Limba Engleza din anul următor. În aceea vară am călătorit nestingherită prin Regatul Unit. Am însoţit-o pe Tess of the d’Urbervilles la Stonehenge, am asistat la rostirea dilemei existenţiale din Hamlet. Apoi am circulat prin Londra zilelor noastre: Trafalgar Square, National Gallery, Picadelly Circus, British Museum, am luat parte la schimbarea gărzii regale, am mers prin ploaie, am pus piciorul pe meridianul zero de la Greenwich, am băut ceai negru cu lapte şi m-am plimbat pe cheiurile Tamisei.
La sfârşitul uneia dintre zilele petrecute în acest fel a luat naştere un gând : ‘aş vrea să ajung în Londra şi să-mi înmoi mâna în Tamisa.’ Câţiva ani mai târziu, într-o după-amiază mohorâtă de februarie produceam mici valuri cu mâna înmuiată în Tamisa. M-am plimbat precum Tess la Stonehenge, am atins meridianul zero şi mi-am completat imaginile cu ceea ce lipsea cu ani în urmă: atmosfera calmă, prospeţimea verde a grădinilor, multitudinea spaţiilor verzi, simplitatea oamenilor şi liniştea satelor şi campusurilor universitare din oraşele mai mici.
Şi sunt multe cărţi în a căror umbră am crescut şi a căror informaţii şi imagini încă mă urmăresc . ‘English my love’ manualul de limba engleză, pentru liceu, ilustrat mi-a permis să visez la Tamisa, Stonehenge şi Picadelly Circus. Aventurile vasului de pluta: Kon-Tiki, plecat în 1947, pentru a înteprinde o călătorie între Peru şi arhipelagul polinezian Tuamotu, pentru a demonstra faptul că populaţiile din Polinezia puteau să navigheze până pe continentul american, m-au lăsat cu o curiozitate, suprinzătoare pentru ţările nordice. Împreună cu Heidi, fetiţa munţilor am călătorit pentru prima oară la munte, cu mulţi, mulţi ani în urmă. Întamplarea a făcut să citesc acestă carte iarna. Aerul rece de afară a completat imaginile din carte, trimiţându-mă mai aproape de Munţii Elveţiei, de mirosul de brânză de la stână, de prospeţimea verde a pajiştilor alpine, de Heidi şi de bunicul ei.
Anii petrecuţi de nava Belgica la bordul căreia se afla cercetatorul român Emil Racoviţă, între gheţurile arctice, m-au făcut să visez la Antactica.
Antactica…ţinutul cu cele mai vitrege condiţii de viaţă din lume. Locul unde se testează roboţii care urmează a fi trimiţi în misiunile de explorare a planetelor vecine din sistemul solar. Ţinutul care iarna îşi dublează suprafaţa ca urmare a îngheţului care cuprinde apele din jur. Ţinutul pinguinilor imperiali, singurii care nu, numai că înfruntă iarna cruntă , dar o fac, uimitor pentru a aduce pe lume noi pinguini imperiali.
Antactica este regiunea polară din Sudul Globului Pământesc, înconjurată de Oceanul Artic. Cu o suprafaţă de 14 milioane de kilometri pătraţi este cel de-al cincilea continet ca suprafaţă. Antarctica în etimologia greacă însemană: ‘opus nordului’.
Prima expediţie care a ajuns în Antarctica a fost condusă de exploratorul norvegian Roald Amundsen, şi a atins Polul Sud la data de 11 decembrie 1911, cu o luna înaintea exploratorului britanic Robert Falcon Scott.
Începând din noiembrie şi până în martie lumina soarelui este prezentă 24 de ore pe continent iar temperaturile cresc semnificativ. În aceasta perioadă de timp în Antartica încep anotimpurile blânde: primăvara, vara şi toamna.
Tratatul Antactic semnat în 1959 la care au aderat 46 de ţări, interzice activitățile militare și mineritul de minerale, susține cercetările științifice și protejează ecozona continentului.
Mă gândesc că, mi-ar placea să merg pe întinsurile de gheaţă ale Antarcticii, să mă întâlnescu cu simpaticii pringuini, să vizitez Staţia românescă Law-Racoviţă, să arunc o privire în conul vulcanic al celebrului Mount Erebus (3794 m) şi să mă plimb prin superb de paradoxala Vale Wright.
Viaţa este o călătorie minunată, de-a lungul căreia sunt atât de multe de văzut, de simţit, de auzit, de aflat şi de făcut. Trăiesc atât timp cât pot să visez, să ard de curiozitate pentru a aflat răspunsuri la întrebările care se întrupează fără cuvinte ca un fum fin în diverse şi de multe ori în cele mai neaşteptate momente. Şi Oamenii…
Hai atunci!